Intr-o zi, un om auzind de Buddha și de învățăturile sale, s-a dus și i-a spus: „Eu vreau să fiu Fericit !” Ce să fac?
Atunci Budda i-a răspuns:Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să renunți la „Eu”, asta e „Ego”
Apoi, ar fi de dorit să elimini și „vreau”, aste este dorința.
iar în ultimul rând, transformă „să fiu”, în „Sunt” pentru că noi existăm „Aici și Acum”.

Iar acum, ia ce ți-a rămas și spune și altora ce ai învățat!

 

Înțelepciunea budistă ne învață că, pentru a trăi fericirea ar trebuie să renunțăm la dorințe. Lipsa satisfacerii acestora duce la suferință și cum cei mai mulți oameni normali, găsesc bucurie în afara suferinței, ar putea fi mai fericiți, dacă ar elimina cauza suferinței sufletești.

M-am gândit că afirmația nu poate fi adevărată în totalitate, pentru că dacă ar fi fost așa, iar Buddha nu ar fi avut această dorință de a cunoaște ce se ascunde în spatele dorinței, pura întamplarea nu l-ar fi adus în punctul în care să poată face această afirmație.

De fapt, nu renunțarea la dorințe este o ceea ce avem nevoie să facem pentru a fi mai fericiti, pentru că odată cu renunțare la dorințe, renunțăm la viața așa cum o cunoștem noi, cu plăcerile și bucuriile ei, ci mai degrabă înțelegerea dorințelor.

O dorință înteleasă, ne permite să descoperim care este adevărata noastră nevoie, iar odată conștientizată poate fi satisfăcută prin compensare sau poate fi tranformată în preferință.

În momentul în care dorința noastră devine o preferință, lipsa ei de satisfacerea nu va mai duce la la o stare de tristete sau chiar angoasă, ci poate, doar va genera o stare de frustrare de moment, care odată observată va putea fi controlată printr-o alegere conștientă.

De cele mai multe ori în spatele dorințelor noastre se ascunde nevoiea de a fi iubit sau iubită, dar despre asta într-un alt articol.

Gandurile tale reflectă sufletul tău?

comments