Scrisoare către copilul meu

Aseară, în timp ce tu dormeai, m-am așezat lângă patul tău și te-am admirat în liniște. Am văzut cum dormeai cu mâinile împreunate sub obrazul tău stâng, ca și cum începusei o rugăciune și ai adormit înainte de a o termina. M-am întrebat oare despre ce te rugai?! Și mi-am amintit care erau dorințele tale, când, îndimagesată ce găseai 2 cireșe având cozile lipite, te bucurai de această posibilitate și îți formulai cu seriozitate și credință dorințele.
Îmi amintesc că îți doreai să fii un copil ascultător, să nu mai întârzii la școală, să mânânci ce ai în farfurie și de asemenea, ca noi părinții, să fim sănătoși.

Apoi am privit fețisoara ta senină ce strălucea la lumina străvezie a lunii și am observat că numai era a unui copil mic, dar nici a unui adult, iar pentru o clipă m-am blocat. Mi-am zis, Doamne cum ai crescut așa de repede?! Imediat mi-a fugit gândul la vârsta ta…,și mi-am zis, are deja 13 ani!

Cum au trecut anii?! Parcă ieri aveai 5 ani, și fugeai spre mine și sărindu-mi în brațe, iar eu te ridicam cât mai sus, părcă vroiam să atingi cerul. Apoi te strângeam la piept, te mângâiam cu multă afecțiune, iar tu imi spuneai cu glasul tău dulce și copilăresc: te iubesc!

Acum îmi vine tot mai greu să te mai strâng în brațe și să spun “Te iubesc!” , ai crescut, ești aproape cât mine, iar eu mă simt de parcă nu-ți mai sunt de ajutor. Pari destul de mare ca să mai primești o cocoloșire…

Totuși, am profitat de ocazie, te-am mângaiat în timp ce dormeai și ți-am șoptit “Te iubesc”, iar apoi i-am cerut lui D-zeu sa aibă grijă de tine și să mă ierte pe mine pentru că, poate, nu am știut cum să  fiu un părinte mai bun!

images-3Acum îți cer și ție să mă ierți; îmi amintesc de perioada pe când erai copil mic și făceai câte o boacănă, iar eu îți făceam morală și te invitam să reflectezi la ce ai făcut fără să realizez că vei avea la dispoziție o viață întreagă pentru a te gândi la probleme, când tot ce îți trebuia atunci era o îmbrățișare necondiționață.

Poate că am pus presiune pe tine să înveți bine, să iei note mari, iarta-mă nu îmi doream să-ți creez greutăți, îmi imaginam că astfel vei deveni o persoană mai pregătită pentru viață.

De multe ori te-am certat chiar când nu era doar vina ta, conștient că o mare parte din vină era a mea, te rog să mă ierți și pentru asta, atât știam eu să fac atunci.

Au fost momente când te plictiseai, iar eu te-am mustrat, reproșându-ți că deși ai atâtea lucruri cu care să te joci, tu tot te plictisești, fără să mă gândesc că nevoia ta era să te joci cu mine. Dacă poți, iarta-mă și pentru asta!

Dacă veneai cu o notă mai mică, în loc să găsesc motive pentru a te încuraja și a te susține, te comparam cu cei cu note mai mari și îmi arătam nemulțumirea fără a aprecia efortul depus de tine, dar și fără a realiza că extemporalul cu adevărat important era tocmai modul în care te ajutam să-ți construiești personalitatea.

Îmi amintesc de timpurile în care îți doreai să faci lucruri interesante, iar eu, din prea multă grijă, ți-am furat aceste experiențe, încercând să te țin departe de pericole imaginare.

Și, probabil că sunt și alte lucruri pe care eu nu mi le amintesc, dar pe care tu ți le amintești pentru că te-au rănit, iartă-mă pentru tot. Crede-mă, fac tot ce îmi stă în putință să fiu un părinte mai bun decât am fost ieri, iar dacă uneori nu poți vedea sau simți acest lucru, te rog ai răbdare cu mine și eu sunt un copil care învață să devină părinte!

PS: Astăzi, datorită ție copilul meu, am învățat o lecție importantă: să îmi cer iertare! Mă simt mai liber acum, pentru că știu că autenticitatea ne va ajuta să construim o relație mai bună și să fim mai fericiți.

Te iubesc,

Gandurile tale reflectă sufletul tău?

comments