Cautăm ceea ce numim miracole, suntem atrași de cei care pretind că au abilități paranormale, capacități extrasenzoriale, dar chiar dacă aceste miracole ar fi lângă noi, nu le-am putea vedea. Cu ce să vedem, cine din noi ar putea să vadă?

Miracol este tot ceea ce este, însă numai martorul este capabil să vadă, conștiința trezită. Fiecare moment de interacțiune a interiorului cu exteriorul este un miracol.

Dacă poți vedea miraculosul peste tot în jurul tău, realizezi că orice lucru cât de mic și aparent neînsemnat, este ceva extraodinar ce a trecut de la potențialitate în manifestare, a găsit o cale să existe și să exprime ceva diferit, unic, trecând de la ceea ce ar fi putut fi la ceea ce este.

Miracolul există peste tot, trebuie doar să deschizi ochi(în sensul de a te trezi) și să vezi. Chiar și să vezi în sensul propriu, este un miracol, foarte mulți oameni și ființe de pe acest pamânt nu au această posibilitate, iar dacă tu poți face acest lucru, ai putea să fii recunoscător.

Miracol este și faptul că poți citi aceste rânduri, că ceva din persoana ta a deprins aceasă capacitate și astfel ai posibilitatea să cunoști, să întelegi, să folosești această calitate pentru a deveni mai conștient de Sine, pentru a pătrunde mai adânc în ființa ta, facilitând astfel trezirea conștiinței.

Miracolul începe când dispare sensul, vorbesc aici de sensul obișnuit pe care mintea noastră se strauiește să-l ofere realității, cu scopul de a o putea controla. De aceea spunea Blaga, foarte frumos, “eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, adică sunt martor, nu intervin, nu vreau să schimb ceva, mă bucur pur și simplu de realitatea exact așa cum este, nu caut să dau sens. 

Dacă îi ofer un sens, dispare miracolul, apare logica, iar logica separă, asta face mintea noastră – separă, analizează, categorisește, cu scopul de a controla. Dacă înțeleg că nu sunt mintea, atunci mă pot bucura și de existența acesteia, devine un ajutor extraordinar pentru Eu. 

In acel moment pot realiza că Eu este una cu Sinele și înțeleg mai bine ce voia să spună Isus cu celebra afirmație din biblie: “Eu și Tatăl, Una suntem”. Când Eu devine una cu Sinele, mintea continuă să existe ca un instrument, precum în analogia lui Gurdjieff, când apare stapânul trăsurii, vizitul(mintea) ascultă de el și duce angrenajul unde stabilește stăpânul, chiar dacă aparent pentru vizitiu, dorința stăpanului nu are sens.

Atunci când conștiința Eului s-a trezit și a devenit Una cu Sinele, tot ceea ce se intamplă este un miracol, fiecare moment al existenței este o celebrare a acestui miracol numit viață.

Leave a comment